Balansul bratelor si consumul energetic in timpul alergarii.

Pentru astazi, avem in “meniu” un articol despre tehnica de alergare…

*

PSE fallIn perioada in care am inceput sa alerg, s-a intamplat sa citesc cartea lui James Joyce, Portret al artistului la tinerete, in care Mike Flynn, antrenor de alergare “al unora dintre cei mai buni alergatori din perioada moderna”, il instruieste pe tanarul Stephen sa alerge cu “capul ridicat, genunchii ridicati si mainile intinse pe langa corp”. Am incercat si eu si a fost amuzant de dificil.

Mentionez aceasta poveste deoarece a aparut un nou studiu in Journal of Experimental Biology, de la Universitatea Colorado, SUA, in care cercetatorii Rodger Kram si fostul sau doctorand, Chris Arellano (acum la Universitatea Brown, SUA) au analizat un subiect controversat – si anume: ce facem cu bratele in timpul alergarii si de ce. Studiul a comparat patru tipuri diferite de posturi: “normal”, cu mainile tinute la spate, pe piept si pe cap. Principala intrebare pe care si-au pus-o a fost: merita sa iti misti bratele in timp ce alergi pentru a economisi energi si a eficientiza procesele biomecanice?

PSE Arm Swing

Raspunsul ar putea parea evident, insa datorita unor studii anterioare care au folosit diverse tipuri de “restrictii ale bratelor” in timpul alergarii, s-au produs rezultate contradictorii. Din acest motiv Kram si Arellano au decis sa testeze patru stiluri diferite de alergare, toate sub aceleasi conditii. Rezultatele: in timpul alergarii cu balansarea bratelor s-a consumat mai putina energie (cu 3% mai putin decat in timpul alergarii cu mainile la spate, cu 9% mai putin decat in timpul celei cu bratele pe piept, si cu 13% mai putin decat in timpul alergarii cu mainile pe cap); in acelasi timp s-au produs mai putine rotatii ale umarului si pelvisului. Aceste doua rezultate sunt conectate: cel putin o parte din energia suplimentara utilizata in timpul “alergarilor amuzante” provine probabil din efortul necesar pentru rotirea trunchiului pentru echilibrarea impulsului unghiular al picioarelor (ceea ce balansul bratelor face in mod normal).

PSE PullExperimentul raspunde la cateva intrebari, insa pe unele le lasa deschise. De exemplu, ai fi mai eficient daca ti-ai taia un brat? Dupa cum arata cei doi cercetatori in lucrare, bratele reprezinta aproximativ 10% din greutatea corpului, prin urmare eliminarea aceastei greutati te-ar ajuta sa economisesti 10% din energia pe care o consumi in mod normal in timpul alergarii. Dar ar trebui sa consumi energie in plus pentru a-ti roti trunchiul la fiecare pas si s-ar putea sa se piarda mai multa energie decat s-a castigat. Ei spun ca un studiu realizat cu atleti paralimpici fara brate ar putea oferi informatii valoroase legate de rolul miscarii bratelor.

PSE landing footUn alt subiect adus in discutie este posibilitatea ca bratele sa aiba un anumit rol in timpul sprintului si altul in timpul alergarii de anduranta. In cazul din urma, obiectivul principal este sa consumi cat mai putina energie posibila alergand intr-un anumit ritm; prin urmare cel mai bun sfat pare sa fie sa iti tii bratele relaxate si sa le lasi sa se miste intr-un mod cat mai pasiv posibil. In cazul sprintului, vrei sa te propulsezi in fata cat mai repede si nu iti pasa cata energie consumi, astfel ca poate exista un rol pentru balansarea bratelor in mod activ.

De asemenea, sunt cateva studii care sugereaza ca miscarea bratelor si a picioarelor este “neuroconectata” – probabil un fragment evoluat din perioada in care stramosii nostri erau patrupezi. Conform unor studii pe tema reabilitarii motorii, oamenii sunt capabili sa genereze mai multa forta cu picioarele cand isi angajeaza si mana opusa. Intr-un email in care l-am intrebat despre asta, Arellano mi-a raspuns ca “aceasta actiune ar putea fi o metoda indirecta de a ajuta la activarea picioarelor cand nu este posibila activarea directa, poate in intervalul de timp de la sfarsitul unei curse, cand picioarele alergatorului sunt obosite”. Sau poate nu – este o idee care nu a fost testata, insa ar fi util sa fie.

Care este marea concluzie? Continua sa iti misti bratele. Cum? “Cred ca scenariul ideal pentru balansul bratelor este ca miscarea sa fie in principiu pasiva, pentru a reduce costul metabolic al alergarii”, spune Arellano in emailul sau. Prin urmare, lasa-le relaxate, intr-o pozitie confortabila, si nu ‘fixate’

*

Sursa: Runner’s Wolrld.  Traducerea si adaptarea: Catalina Bericov.

arms

Cum sa transferam in apa deschisa viteza din bazin – 6 strategii.

Articolul de azi – despre inot… :)

*

Inotul in apa deschisa comparativ cu inotul in bazin poate fi la fel de diferit precum este pedalatul pe home-trainer versus pedalatul pe sosea. Adesea, chiar si inotatorii experimentati se lupta sa transfere timpii excelenti din bazin, la inotul in apa deschisa. Atunci cand inoti in bazin, te afli intr-un mediu dragut, controlat si linistit (cu exceptia cazului in care nu ai clasa de zumba acvatica pe culoarul de alaturi), insa in apa deschisa lucrurile stau complet diferit. In plus fata de confruntarea cu dificultatile elementare precum temperatura sau curentii, trebuie sa te confrunti si cu modificarile psihologice care vin odata cu imposibilitatea ghidarii dupa linia de pe fundul bazinului si cuantificarea distantei si a timpului fara a te raporta la periodicele intoarceri din bazin. Apa deschisa este un loc destul de inspaimantator!

In cazul inotului in apa deschisa, timpul se pierde atunci cand te panichezi, cand te ciocnesti de alte personae, cand nu esti obisnuit cu un costum de neopren sau atunci cand faci tranzitia la proba de bicicleta. Pentru a contracara ceste greseli, incearca urmatoarele:

1. Exerseaza in apa deschisa cat de mult poti (dar nu prea mult): Continua sa inoti de 3-4 ori pe saptamana dar, pe masura ce cursa se apropie, fa unul dintre aceste antrenamente in apa deschisa – daca acest lucru este posibil. Aceasta este de asemenea o buna oportunitate sa iei praful de pe costumul de neopren. Nu uita crema anti-frecare!

2. Concentreaza-te pe tehnica: Cand te aventurezi pentru prima data in apa deschisa, concentreaza-te pe tehnica si vizualizarea reperelor. Un exercitiu bun este high elbow (vezi mai jos un clip explicativ), exercitiu in care trebuie sa te concentrezi mai mult pe faza de recuperare a bratului prin apa, pe ridicarea usoara a capului pentru a repera balizele si pe intrarea bratului inapoi in apa fara a ‘plesni’ apa sau a depasi cu bratul linia imaginara care desparte longitudinal corpul tau in doua jumatati. Cel mai important, imagineaza-ti ca iti indrepti bratul catre ora 2 pe cadranul unui ceas imaginar in timp ce ai capul in apa. Multi isi ridica capul atunci cand inoata in apa deschisa pentru ca le este teama sa nu se ciocneasca de alti inotatori; mentine o pozitie neutra.

3. Combina antrenamentul: Pe masura ce te vei obisnui cu inotul in apa deschisa vei putea sa faci intervale bazate pe timp sau distanta, pentru 5-10 minute sau de la o baliza la alta, urmate de inot usor timp de 2 minute – 5 serii.

4. Inoata cu altii: Aceasta nu este doar o atentionare de siguranta dar si o oportunitate de a exersa drafting-ul si inotul in grupuri mari. Startul probei de inot poate fi ca o gramada la rugby, asa ca trebuie sa te obisnuiesti sa fii tras de picioare, lovit in fata sau sa-ti sara ochelarii.

 5. Simuleaza conditiile: Desi nu este intotdeauna posibil, a incerca sa inoti in diverse conditii te pregateste pentru ceea ce se poate intampla in curse. Uneori, proba de inot poate fi la fel de linistita ca inotul in bazin, alteori se va lasa cu multa spuma in jur – asa ca asteapta-te la ce-i mai rau si fii surprins intr-un mod placut daca cursa ta va fi una usoara.

6. Antrenamentele de tip “brick”: Antrenamentele de tip brick ce inglobeaza inotul si bicicleta sunt foarte utile pentru a-ti obisnui corpul cu trecerea de la pozitia orizontala mentinuta in timpul probei de inot, la pedalatul intens din cadrul probei de bicicleta. Tine-ti bicicleta in masina sau las-o in grija unui prieten, iar ultimii 200 m inoata-i la ritm de cursa, apoi iesi din apa, alearga spre bicicleta, da-ti costumul de neopren jos si pedaleaza pentru 5-15 minute in ritm intens, apoi pentru urmatoarele 15 minute, incetineste pentru ca ritmul cardiac sa-ti revina la normal.

Oricum, chiar daca proba de inot are loc in apa deschisa, tot ar trebui sa exersezi de 3-4 ori pe saptamana in bazin. Exercitiile in bazin sunt importante pentru a-ti imbunatati viteza si tehnica fara a fi distras de la asta. Te rog sa ai in vedere siguranta ta, sa inoti in grup, sa porti o casca de inot in culori stridente si sa imbratisezi salbaticia apei deschise…

Antreneaza-te intens!

Sursa: TriSwimCoach.com. Traducerea si adaptarea: Vlad Tanase

swimtraining-1

3 saptamani pana la Quintuple UT. Care va fi programul?

DSC_6577Cel mai important eveniment sportiv din agenda mea aferenta anului in curs este, indiscutabil, Quintuple Ultra Triathlon (6-11 octombrie). Am pregatit intreg sezonul 2014 astfel incat sa ating maximul de forma fizica si psihica la inceputul lunii viitoare, si sa ma intorc din SUA cu un “half-Deca” terminat – ceea ce mi-ar oferi un confort psihic extraordinar pentru ‘nebuniile’ care ma asteapta in 2015. Astazi am primit de la organizatorii ultratriatlonului din Virginia “ultimele instructiuni”, respectiv detalii despre program, logistica, vreme, temperatura apei, lungimea circuitului, timpi-limita etc. – informatii pe care m-am gandit sa vi le impartasesc.

DSC_6334Sa incep cu numarul de participanti la acest “festival” de ultratriatlon. La Double si la Triple participa 28, respectiv 17 concurenti. La Quintuple, numarul de participanti a continuat sa scada si am ramas 5: eu si patru americani :). Uneori, este mai greu sa ajungi la startul unor astfel de concursuri decat sa le termini. Sa va mai spun ca sunt cel mai “tanar”, ceilalti ‘chintuplisti’ avand 39, 45, 53, 64 (!) de ani.

DanJensenPoate parea un avantaj, dar varsta nu inseamna mare lucru in lumea ultra; dimpotriva, cu cat esti mai tanar, cu atat este mai mica rabdarea si mai mare tentatia de a ‘trage tare’ (si mai mica rezistenta la oboseala…). De fapt, daca va uitati pe ‘CV’-ul lui Dan Jensen (concurentul de 64 de ani), veti vedea un Deca, vreo 4 (!!) Badwater-uri si alte ‘mizilicuri’ (Double-uri, Triple-uri etc.). Si sa va mai spun si ca el este primul om din lume care a terminat un Triple avand unul dintre picioare amputat de la genunchi (noi ce scuze avem?!). Eu voi fi acolo ca studentelul, care vine cu caietul si noteaza ce se intampla, pentru a invata ‘meserie’ :).

SwimStart1Distantele unui Quintuple sunt 19 km de inot, 900 de km de pedalat si 210 de alergare. Exceptand inotul, unde am “bifat” un 20 km, proba de bicicleta si cea de alergare imi vor da ocazia de a depasi orice borna pe care mi-as fi putut-o imagina in urma cu 4-5 ani. Maximul pedalat pana acum intr-o sesiune non-stop a fost de 360 de km (la Double-ul din Florida, 2013), iar distanta maxima alergata pe asfalt a fost 177 km (noiembrie 2011). Ma sperie, in continuare, aceste distante, dar limitele sunt acolo unde le stabilim…nu-i asa?

SwimStart2Traseul. Daca distantele sunt facute pentru oameni nebuni, inconstienti sau masochisti, lungimea “buclelor” de inot, pedalat sau alergare reprezinta testul suprem de anduranta / rezistenta la monotonie: 30 de ture a 644 de metri (inot), 112.5 ture a 7.84 kilometri (bicicleta), respectiv 65 de ture a 3.24 km (alergare). Din fericire, nu vom avea grija numaratului :) (avem cip, iar organizatorii afiseaza pe un ecran rezultatele, in timp real). Daca distantele si monotonia nu erau de ajuns, organizatorii ne vor face misiunea mai “usoara”, incluzand cate 1 km de urcare in fiecare tura de pedalat si de alergare. Dupa spusele unui participant din anii trecuti: “la inceput, urcarea parea un simplu damb; mai tarziu, am simtit-o ca pe o usoara panta, apoi ca pe un deal, iar spre final ca pe Everest”. Probabil ca are dreptate: 112 kilometri din cei 900 vor fi urcare…

PreRaceTimpii limita. Quituple-ul trebuie terminat in 132 de ore (este prima cursa din viata mea la care a trebuit sa folosesc calculatorul pentru a transforma numarul de ore in zile :)). In maxim 12 ore trebuie sa ies din apa – atfel, plec acasa. Iar in 84 de ore de la startul cursei ar trebui sa fiu deja in pantofii de alergare – altfel, din nou, plec acasa. Pe scurt, somnul in primele 3 nopti va fi un lux (in strategia de cursa mi-am rezervat cate 3 ore de somn in fiecare noapte, in intervalul 2-5 a.m., plus doua reprize a cate 15 minute pe parcursul fiecarei zile).

DSC_6448Vreme, temperatura. Estimarile pentru temperatura apei arata foarte bine (23 de grade). Ca paranteza, locatia (Lake St. Anna, Virginia) este un parc artificial construit in jurul unei centrale nucleare :). La capitolul “vreme”, prognoza este 7-10 grade C noaptea, respectiv peste 20 ziua. Editia de anul trecut a avut parte de ploaie non-stop (exceptand proba de inot :)) – sa speram ca va fi mai bine de data aceasta.

SAM_4516Altele. Circuitul de pedalat / alergare nu este luminat, asa ca va trebui sa ma betonez cu niste faruri de calitate (mi-am comandat unele de 680 de lumeni, cu acumulatori), in ciuda faptului ca vom avea luna plina (dupa spusele organizatorilor :)). Testare anti-doping. Ca si la celelalte ultratrialtloane la care am participat, ne vor testa “la sange” (si la propriu si la figurat), limita maxim admisa pentru hemoglobina fiind 17.5 gm/dl (barbati), respectiv 16.5 gm/dl (femei) – aspect care nu m-a interesat niciodata (goji si avocado nu sunt pe lista substantelor interzise :)).

bildeSa va mai spun ca de abia astept sa ma dau jos de pe bicicleta (daca voi putea sa mai dezlipesc saua :)) si sa fac ce stiu mai bine dintre cele 3 discipline (adica sa alerg… daca voi mai putea :)). Si ca, orice ar fi, abandonul NU va fi o optiune. Sportul este o proiectie a vietii reale si, daca abandonezi o data, “ajuti” creierul sa isi construiasca noi “harti”, in care renuntarea este solutia cea mai simpla…

Asa ca…m-am pregatit fizic si, mai ales, mental, pentru a trece cu tricolorul nostru pe sub linia de finish!

…Dar, pana atunci, mai avem Color Run, Transmaraton si vreo 3 saptamani de lucrat la loading-ul cu odihna, carbohidrati, grasime si multe altele :). Va doresc un weekend cat mai activ!

DSC_6503

 

 

Cum sa “dam din coate” pe sub apa…

Astazi mai punem o caramida la dobandirea unei tehnici mai bune la inot…

*

Unul dintre cele mai dificil de inteles concepte privitoare la inot este de ce cineva ar trebui sa inceapa faza de recuperare a bratului in apa, cu coatele aproape de suprafata apei. Ne referim in mod evident la stilul craul, iar conceptul de mai sus este in principal cunoscut in lumea triatlonului ca „high-elbow pull” sau „hig-elbow catch”. In cazul in care nu esti familiarizat cu acest concept, citeste mai departe – s-ar putea sa fie cea mai importanta schimbare pe care o vei face asupra tehnicii tale de inot.

Cum sa faci aceasta miscare:

Incepe cu bratul intins direct in fata umarului. In loc sa cobori intregul brat in pozitia din care sa incepi faza de recuperare a bratului in apa, coboara doar palma si antebratul, pastrandu-ti cotul aproape de suprafata apei. Continua miscarea pe traiectoria descendenta pana cand palma ajunge exact sub pozitia cotului. In acest punct, palma nu poate sa continue miscarea decat daca se schimba pozitia bratului, asa ca misca bratul rapid inspre spate ramanand cat mai aproape posibil de suprafata apei. Privind din fata, palma ar trebui sa se miste direct catre spate, cu miscari cat mai reduse in lateral. Pe masura ce palma se apropie de finalul miscarii de recuperare a bratului in apa, nu ar trebui sa treaca pe sub corp, ci mai degraba ar trebui sa ramana la marginea liniei exterioare a corpului tau.

Cei mai multi dintre inotatori aleg sa utilizeze miscarea de recuperare a bratului cu bratul intins mai mult sub apa. Asta pentru ca este mult mai confortabil si pentru ca poti sa simti mai bine puterea pe care o generezi. Dar daca procedezi asa, este ca si cum pui piciorul drept pe pedala de acceleratie si stangul pe frana…si asta pentru tot drumul. Destul de rapid iti vei arde motorul. A alege high-elbow pull in detrimentul miscarii detaliate anterior este doar un exemplu de compromisuri ale inotului – sa alegi intre mai putina forta de frecare frontala pentru un surplus de putere.

Sa incepi sa utilizand high-elbow pull inseamna sa faci o schimbare careia sa-i dai incredere. Pur si simplu trebuie sa ai incredere ca miscarea high-elbow pull va reduce forta de rezistenta generata de apa atat de mult incat sa merite pierderea de putere de care vei suferi renuntand la miscarea de recuperare a bratului cu bratul intins mai mult sub apa. Prima data cand vei incerca sa utilizezi high-elbow pull, o vei simti ca pe o miscare ciudata. Dar nu renunta, continua sa lucrezi si vei deveni mai puternic iar miscare va deveni si ea mai naturala. Cu cat muschi utilizati la hig-elbow pull sunt mai puternici (umerii, antebratele), cu atat vei deveni mai rapid.

Incearca:

Cel mai simplu exercitiu pentru practicarea miscarii high-elbow catch este exercitiul cu un singur brat. Incepe stand in apa pe burta, cu ambele brate intinse inainte (poti face acest exercitiu utilizand un snorkel). Pastreaza un brat in fata ta, incepe miscarea de recuperare cu celalalt brat, pastrand cotul aproape de suprafata apei. Roteste-ti corpul intr-o parte, pe masura ce impingi bratul inspre spate, mentinandu-ti cotul in aceeasi pozitie de-a lungul intregii miscari. Nu scoate cotul afara din apa. Atunci cand ai finalizat miscarea de recuperare, revino cu bratul pe deasupra umarului si roteste-te inapoi pentru o noua miscare. Fa exercitiul pe distanta de 50 m cu un brat, apoi schimba bratul. In final, inoata cu ambele brate incercand sa copiezi aceeasi miscare de recuperare.

Sursa: Triathlon Competitor. Traducerea si adaptarea: Vlad Tanase.  

1108230090web-628x421

10 strategii (primite de la medici alergatori) pentru a finaliza cu succes un ultramaraton.

Medicii analizeaza cu atentie aspectele care merg rau la ultramaratoane. Mai jos ai o lista cu sfaturi care te vor ajuta sa treci linia de sosire…

*

Cand vine vorba despre participarea la ultramaraton, echipa medicala este, de fapt, un grup de voluntari la care, de obicei, nu te gandesti decat in momentul in care ai nevoie de ei. Si au sansa sa te vada exact in momentul in care te simti cel mai rau – de la scrantiri de glezna la deshidratare, de la stare de voma la probleme cu ficatul, bataturi si altele.

In general, alergatorii sunt foarte incapatanati, iar echipa medicala este ultima solutie la care recurg. Dar, crezi sau nu, obiectivul lor nu este sa te faca sa parasesti cursa.

“Imi doresc ca toti participantii sa termine concursul”, spune Dave Heckman, un paramedic pompier din San Francisco, voluntar in ultimii 12 ani la Ultramaratonul Badwater (o cursa de 217 kilometri desfasurata in luna iulie prin desertul californian). “Intotdeauna imi doresc ca oamenii sa-si revina si sa continue cursa”.

Echipa medicala de la Badwater are parte de multe cazuri cu probleme precum insolatie, deshidratare, extenuare, arsuri solare (poarta echipament de protectie!) si bataturi. Multi dintre membrii echipei medicale sunt ei insisi ultramaratonisti si sportivi de anduranta, ceea ce reprezinta un avantaj cand vine vorba despre a intelege prin ce trec concurentii – nu doar din punct de vedere fizic, ci si mental. In timpul cursei din 2014, membrii echipei au impartasit lectii pe care le-au invatat de-a lungul timpului.

Pentru sfaturi, le multumim lui Heckman (care, in 2012 a inconjurat Parcul National Death Valley in timpul celei mai calduroase luni din istoria SUA), lui Chris Frost (technician medical de urgenta din Parker, Arizona, care a finalizat 9 curse Badwater) si doctorului Darryl Macias (medic de urgenta in New Mexico, alergator si catarator care a urcat pe Aconcagua si a participat la curse montate).

1. 90% din succes este asigurat de pregatire. Pe langa alergare si alte antrenamente, pregatirea pentru ultramaraton presupune si sa studiezi traseul si conditiile la care te poti astepta, instrumentele de orientare, sa testezi strategiile de hidratare si alimentare.

2. Exerseaza strategia de hidratare si incarcare cu electroliti.  Deshidratarea si dezechilibrul electrolitic te pot determina sa parasesti cursa. Exerseaza-le in timpul antrenamentelor pentru a nu avea probleme in timpul concursului.

3. Antreneaza-te pentru conditiile de la concurs. Aceasta ar putea insemna sa mergi la sauna sau sa te antrenezi la temperaturi foarte ridicate, sa alergi pe dealuri cu diverse grade de diferenta de nivel sau sa petreci ceva timp la altitudine mare. Este important sa te obisnuiesti cu astfel de conditii si sa stii cum sa le gestionezi.

4. Continua sa te misti. Desigur, doar daca nu ai ai nevoie sa iei o pauza. Miscarea continua te aduce la linia de sosire, dar uneori cateva minute de stat sau odihnit iti pot da un plus de energie. Este important sa stii ce functioneaza pentru tine. Si aminteste-ti ca mersul se pune ca miscare.

5. Recupereaza-te pe parcursul alergarii. Este foarte important sa stii ce sa faci pentru a putea continua, chiar si in momentele critice (deoarece vor exista astfel de momente). Mancarea, electrolitii, apa te pot ajuta sa-ti revii din punct de vedere fizic, iar diversiunile mentale (vorbesti cu pacer-ul, canti, planifici o vacanta cu adevarat relaxanta) sunt de obicei foarte utile in a te ajuta sa treci peste momentele dificile.

6. Pastreaza-ti atitudinea pozitiva. Relativ vorbind, concursul ar trebui sa fie distractiv! La un moment dat, chiar ti-ai dorit sa participi la aceasta cursa. Aminteste-ti asta si mentine-ti o atitudine pozitiva.

7. Ai grija de picioare. Ingrijeste-ti bataturile inainte sa se agraveze. Pune-ti sosete curate si incearca sa-ti tii picioarele uscate. Ele te vor ajuta sa treci linia de sosire, prin urmare niciodata nu le poti acorda prea de multa atentie. Foloseste plasturi (uneori, ajuta sa ii pui inainte de cursa, daca ti se intampla sa faci basici in aceleasi puncte ale talpii).

8. Consuma alimente sanatoase. La un anumit moment pe parcursul cursei, multi alergatori ajung sa nu mai tolereze nu numai gelurile si alte energizante, ci niciun alt aliment. Stabileste-ti niste optiuni si testeaza-le la antrenament. Este important sa stii ce functioneaza pentru tine. Variante bune sunt untul de arahide, mierea, bananele si supele. Cand te alimentezi, incetineste cateva minute pentru a-i permite organismului sa absoarba caloriile; pentru a face asta, frecventa cardiaca trebuie sa fie sub 160 de batai/minut. In acest sens, proficta de portiunile de traseu mai putin abrupte.

9. Ai incredere in echipa ta. Ti-ai ales echipa dintr-un anumit motiv. Scopul lor este sa te ajute sa treci linia de sosire. Cand esti obosit, simti disconfort muscular si poate chiar esti morocanos, aminteste-ti acest lucru. Asculta-i, fii atent la sfaturile lor si ai incredere in ei. Iar bunatatea este apreciata mereu.

10. Accepta faptul ca ultramaratoanele presupun suferinta. Cand vine vorba despre ultramaratoane, nimic nu este usor. Daca vei accepta acest fapt inainte de a te aseza la linia de start inseamna ca nu vei mai fi surprins cand lucrurile vor deveni mai dificile. Gestionarea durerii, privarea de somn si momentele dificile fac parte din ceea ce inseamna un ultramaraton. Dar, in acelasi timp, acestea te fac sa fii mult mai multumit de succes…

*

Sursa: Running Competitor. Traducerea si adaptarea: Catalina Bericov.

photo